Trenul pornise de vreo jumatate de ora, urmandu-si traseul, in directia orasului Campanas, apoi catre Plowster, iar Nolwenn, asezata pe bancheta foarte confortabila, de tren intercity, verifica din nou daca Sushi, adapostita intr-o cusca mica de transport penrtru animale de companie, avea suficient aer si caldura. Pisica era obisnuita cu transporturile si isi doza capacitatea de suportabilitate la stresul provocat de zgomotul continuu al vagonului, la alunecarea lui pe sinele inghetate, ca si abstinenta la apa, hrana si reglarea digestiei. Cu toate ca Nolwenn obisnuia sa o tina in brate, pe parcursul lungilor calatorii, in special cea de zece ore, dintre Brockestorm si Dweevon, Sushi prefera sa se ghemuiasca, in fundul cutiei, cu ochii inchisi, intr-o atitudine profund resemnata, de un stoicism inteligent si comic, in acelasi timp. Mangaind-o pe capsorul negru, Nowenn ii susotea numele suierator, care pe Sushi o asigura si o calma intotdeauna, ca o garantie ca stapana nu o va parasi si nu o va trada niciodata. Sushi torcea, din cand in cand, subtil, ca sa se ameteasca, zgomotul propriului tors avand un fel de efect calmant si analgezic, ca atunci cand pisicile sufera sau chiar cand sunt in agonie si incearca un fel de antidot psihologic cu efect pe termen lung asupra psihicului sau al fizicului lor fragil si nervos. Nolwenn reusi, in sfarsit sa-si regleze propria respiratie, dupa ce ridicase, la urcarea in tren si la asezarea bagajului, o valiza neagra, imensa, care se deplasa pe rotite. Acum isi aminti ca uitase sticlutele cu apa si cafea, ca si gustarile, in imensa valiza si ofta, la ideea ca trebuia sa se catare din nou pe canapelele trenului, pentru a le recupera. Isi lua avant si se cocota, incaltata cu niste cizme lungi pana la genunchi, si cu tocurile supraetajate, pe marginea unuia dintre scaune, in speranta ca nu va fi remarcata noua ei tentativa de a calca pe scaunul plusat, fara a-l deteriora sau murdari. Isi aminti ca, in graba cu care literalmente fugise din Brockestorm, in urma unei amenintari subite, nu mai avusese timp sa-si incalte vreo pereche de sosete, iar acum piciorul ei gol si fragil, odihnea direct in incaltarile elegante, facandu-i imposibila o manevra de a se debarasa, temporar, de cizme, ca sa nu le dea ocazia calatorilor vagonului de intercity sa-i admire pedichiura lacuita de curand, intr-un argintiu potrivit cu zilele care preced sarbatorile de iarna. Precautia lui Nolwenn fu inutila. Una dintre femeile din spatele ei, guvernanta cu trei copii in grija, insotita de o alta, in varsta de vreo saizeci de ani, foarte stearsa si perspicace, o ochi imediat si incepu sa se agita, tipand ca o pasare de balta, ascutit si efcace: "Ramona, nu te uita la doamna aia, ca nu ai ce invata de acolo!!! Te rog sa vii incoace, nu te apropia de pisica, ca are microbi! Stefan, voi sa nu faceti asa niciodata! Murdareste canapeaua, ia sa-l chemam pe conductor!!!" Si femeia continua, pe acelasi ton, neobosita, spre lehamitea lui Nolwenn, care gafaia, incercand sa extraga din valiza ultimul trofeu, sticluta de cafea.Dupa ce se aseza pe locul ei, Nolwenn trase o gura de cafea, ca sa-si revina si ca sa-i stearga din minte toata amaraciunea acumulata in ultimele luni, in Brockestorme. Tocmai atunci intra conductorul sa verifice biletele. "Domnule, hei domnule conductor," se agita guvernanta. "Domnisoara aceea cu cizme, tocmai s-a urcat incaltata pe fotolii si si-a cautat ceva in bagajul de sus!" "Ar trebui amendata!". continua ea. Conductorul se opri perplex, apoi interveni, cu oarecare condescendenta, ca si cum ar fi indeplinit un ordin neplacut: "Va rog, domnisoara sa acoperiti cu ceva fotoliul, daca doriti sa ajungeti la bagaj, cu ceva, o foaie de ziar." "Am inteles, " adauga Nolwenn, satula de comentariile femeii, care se vedea ca era plictisita de tancii aceia, si cauta un subiect de discutie. Il cunostea pe conductor din cele cateva calatorii catre Dweevon, din ultimii doi ani. Tipul era din Dweevon chiar si o simpatiza. Dupa plecarea conductorului, Nolwenn incerca sa se relaxeze, o mangaie pe Sushi, apoi, cum trenul pornise de mult, in monotonia din compartiment, se simti obosita si adormi cu pisica in brate. Avu o multime de vise, iar printre ele se infiltra o discutie din vagon, unde nimeni altcineva, decat guvernanta, lectura o carte pentru copii, cu voce tare si cu intonatia de rigoare. Ii placea sa se auda citind si spunea povestea unei printese, Anastasia, poveste care nu se mai termina si care o urmarea pe Nolwenn in somn, ca un fir care o lega de realitate.
No comments:
Post a Comment