My Bruno

'Outlander' Star Sam Heughan Opens Up About Eating Disorder

Dimash Kudaibergen 《Ulisse》(Official) Igor Krutoy Concert

                                MARC  LAGOUTTE -  OBIECTIVUL DE DUPA COLT




                                    Printre numeroasele cunostinte pe care le insumez pe facebook, mi-a atras atentia si am studiat instantaneele fotografului Marc Lagoutte, Majoritatea realizate in alb-negru, se pare ca Marc prefera timpul fugitiv, in care surprinzi, intr-o fractiune de secunda o multitudine de trairi, de sentimente, de valori, de figuri umane si in care secunda se profileaza exact esentialul din ceea ce un privitor profan ar putea sa inchege in cuvinte. Figurile sunt de femei, copii, batrani, cupluri, persoane singure, triste, spontane, energice, in plina reverie, iar negrul, cu toate nuantele posibile, sculpteaza albul si ne ofera o intreaga galerie a timpului diurn sau nocturn, cu portretele sale pretioase, ca minutele care trec intre un declic si ilustrarea lui.  Am reusit sa studiez si sa admir rabdarea cu care Marc Lagoutte isi cauta subiectele si modul in care reuseste sa transmita iluzia singulara a clipei prezente, aceea pe care credem ca am reusit sa o sesizam, dar care ne scapa printre degetele memoriei, atunci cand zilele si noptile o poleiesc cu praful de stele al uitarii.
                                         Fetele personajelor sunt vii, parul in vant, hainele profilate pe siluete traversand strazile din Montmartre, caci Lagoutte e un adevarat fotograf al Cartierului Montmartre din Paris, majoritatea compozitiilor sale il ilustreaza pitorescul cartier. Imi amintesc cand am vazut pentru prima data cartierul Montmartre, am decis ca e cel mai multicolor posibil colt al Parisului. Acum vad ca Lagoutte ii poate reprezenta culoarea prin nuante de griuri, intr-adevar probabil 50 de nuante de gri sau poate infinitudini de pete si pixeli, suprapusi genial de catre elaboratul fotograf. Acum constat si ca Montmartre poate fi semipustiu, in imaginile fotografului amintit, ele pot fi misterioase, pot fi melancolice si imi amintesc de un Giorgio de Chirico, unul dintre pictorii mei preferati.  Mai apar printre fotografiile sale strazi nocturne, color, in imagini picturale si care parca dizolva intunericul noptii in raza difuze de felinare, lanterne sau localuri luminoase.   Fotograful are o perspectiva a strazii atat de ingenioasa, incat o panorama poate aparea de dupa o umbrela de terasa, sau de dupa un copac luminat de la o fereastra de etaj.  Marc Lagoute reuseste sa redea imaginea dintr-o apropiere de unghi a obiectivului sau de la o distanta apreciabila, realizand un formidabil raccourci, care ne sugereaza capatul interminabil al unei strazi sau il reteaza si il insereaza dupa o cladire parcursa, pe margine de drum. Perspectivele, figurile, atitudinile, culorile sau compozitiile alb-negru ne aduc in scena un artist fotograf complet, care nu se fereste de provocari, de experimente, dar mai ales de instantanee ingenioase. Montmartre si-a gasit un cronicar expert, printre multi probabil artisti fotografi care isi incearca norocul in multicolorul si populatul cartier. Sa privim pe internet lumea mirifica a lui Marc Lagoutte.

                                                                      III

                              "MANSARDA  DISTRUSA.  AFACEREA  TESTAMENTULUI  ASCUNS" .   "THE ATTIC DESTROYED. THE HIDDEN TESTAMENT AFFAIR".  "LA MANSARDE DETRUITE. L' AFFAIRE DU TESTAMENT SECRET"

"VACANTA IN CASA BANTUITA. UN ALT SECRET DE FAMILIE", "VACATION IN THE HAUNTED HOUSE. A DIFFERENT FAMILY SECRET". "VACANCES DANS LA MAISON HANTEE. UN AUTRE SECRET DE FAMILLE"

                   Trenul  pornise de vreo jumatate de ora, urmandu-si traseul, in directia orasului Campanas, apoi catre Plowster,  iar Nolwenn, asezata pe bancheta foarte confortabila, de tren intercity, verifica din nou daca Sushi, adapostita intr-o cusca mica de transport penrtru animale de companie, avea suficient aer  si caldura. Pisica era obisnuita cu transporturile si isi doza capacitatea de suportabilitate la  stresul provocat de zgomotul continuu al vagonului, la alunecarea lui pe sinele inghetate, ca si abstinenta la apa, hrana  si reglarea digestiei. Cu toate ca Nolwenn obisnuia sa o tina in brate, pe parcursul lungilor calatorii, in special cea de zece ore, dintre Brockestorm si Dweevon, Sushi prefera sa se ghemuiasca, in fundul cutiei, cu ochii inchisi, intr-o atitudine profund resemnata, de un stoicism inteligent si comic, in acelasi timp. Mangaind-o pe capsorul negru, Nowenn ii susotea numele suierator, care pe Sushi o asigura si o calma intotdeauna, ca o  garantie ca stapana  nu o va parasi si nu o va trada niciodata. Sushi torcea, din cand in cand, subtil, ca sa se ameteasca, zgomotul propriului tors avand un fel de efect calmant si analgezic, ca atunci cand pisicile sufera sau chiar cand sunt in agonie si incearca un fel de antidot psihologic cu efect pe termen lung asupra psihicului sau al fizicului lor fragil si nervos. Nolwenn reusi, in sfarsit sa-si regleze propria respiratie, dupa ce ridicase, la urcarea in tren si la asezarea bagajului, o valiza neagra, imensa, care se deplasa pe rotite. Acum isi aminti ca uitase sticlutele cu apa si cafea, ca si gustarile, in imensa valiza si ofta, la ideea ca trebuia sa se catare din nou pe canapelele trenului, pentru a le recupera. Isi lua avant si  se cocota, incaltata cu niste cizme lungi pana la genunchi, si cu tocurile supraetajate, pe marginea unuia dintre scaune, in speranta ca nu va fi remarcata noua ei tentativa de a calca pe scaunul plusat, fara a-l deteriora sau murdari. Isi aminti ca, in graba cu care literalmente fugise din Brockestorm, in urma unei amenintari subite, nu mai avusese timp sa-si incalte vreo pereche de sosete, iar acum piciorul ei gol si fragil, odihnea direct in incaltarile elegante, facandu-i imposibila o manevra de a se debarasa, temporar, de cizme, ca sa nu le dea ocazia calatorilor vagonului de intercity sa-i admire pedichiura lacuita de curand, intr-un argintiu potrivit cu zilele care preced sarbatorile de iarna. Precautia lui Nolwenn fu inutila. Una dintre femeile din spatele ei, guvernanta cu trei copii in grija, insotita de o alta, in varsta de vreo saizeci de ani, foarte stearsa si perspicace, o ochi imediat si incepu sa se agita, tipand ca o pasare de balta, ascutit si efcace: "Ramona, nu te uita la doamna aia, ca nu ai ce invata de acolo!!! Te rog sa vii incoace, nu te apropia de pisica, ca are microbi! Stefan, voi sa nu faceti asa niciodata! Murdareste canapeaua, ia sa-l chemam pe conductor!!!" Si femeia continua, pe acelasi ton, neobosita, spre lehamitea lui Nolwenn, care gafaia, incercand sa extraga din valiza ultimul trofeu, sticluta de cafea.Dupa ce se aseza pe locul ei, Nolwenn trase o gura de cafea, ca sa-si revina si ca sa-i stearga din minte toata amaraciunea acumulata in ultimele luni, in Brockestorme. Tocmai atunci intra conductorul sa verifice biletele. "Domnule, hei domnule conductor," se agita guvernanta. "Domnisoara aceea cu cizme, tocmai s-a urcat incaltata pe fotolii si si-a cautat ceva in bagajul de sus!" "Ar trebui amendata!". continua ea. Conductorul se opri perplex, apoi interveni, cu oarecare condescendenta, ca si cum ar fi indeplinit un ordin neplacut: "Va rog, domnisoara sa acoperiti cu ceva fotoliul, daca doriti sa ajungeti la bagaj, cu ceva, o foaie de ziar."  "Am inteles, " adauga Nolwenn, satula de comentariile femeii, care se vedea ca era plictisita de tancii aceia, si cauta un subiect de discutie. Il cunostea pe conductor din cele cateva calatorii catre Dweevon, din ultimii doi ani. Tipul era din Dweevon chiar si o simpatiza.    Dupa plecarea conductorului, Nolwenn incerca sa se relaxeze, o mangaie pe Sushi, apoi, cum trenul pornise de mult, in monotonia din compartiment, se simti obosita si adormi cu pisica in brate.  Avu o multime de vise, iar printre ele se infiltra o discutie din vagon, unde nimeni altcineva, decat guvernanta, lectura o carte pentru copii, cu voce tare si cu intonatia de rigoare. Ii placea sa se auda citind si spunea povestea unei printese, Anastasia, poveste care nu se mai termina si care o urmarea pe Nolwenn in somn, ca un fir care o lega de realitate.

MANTRELE NOPTII. LA LIMITA IMPOSIBILULUI

     Razboiul este tatal tuturor lucrurilor, iar strategia lui, mama.


     Lasa tristetea si dezolarea sa curga de-a lungul corpului tau, ca un fluviu in care se dizolva durerea personala definitiv. O data cu el, va disparea si furia, neputinta sau blocajul din psihicul tau.


      Construieste ambitii personale in continuare, chiar si singur fiind, fara familie, casa, bani sau prietenii care te-au uitat. Fii egoist si actioneaza fara ezitare. Si ei o fac, dar pe socoteala ta.


     Nu anunta vecinii ca esti somer. in curand se vor uni impotriva ta si te vor blama pentru toate neajunsurile lor, de oameni meschini, ticalosi si obtuzi. Spune-le orice minciuna, legata de locul tau de munca, existent, dar mai ales inexistent. Merita sa fie mintiti, altfel te vor minti ei pe tine, ingropandu-te in mizerie si abuzuri.



      Nu arunca resturile de mancare. Mai bine ofera-le animalelor fara stapan sau recicleaza-le si prepara-ti a doua zi un mic dejun sau, de ce nu, chiar un brunch. Zatul de cafea iti va folosi ca masca pentru par, ten sau corp, in lipsa cremei, pe care nu ti-o poti permite.



        Nu face confidente familiei. Pastreaza-ti pentru tine proiectele de viitor, ca pe niste giuvaeruri ascunse in nisipul desertului familial, altfel cei din jur te vor contrange mereu la mediocritate, resemnare sau abandon. Nu accepta bucatele frustrarii din familie si nu ii judeca pentru asta. Fiecare face ceea ce poate, asa cum stie sau asa cum se isi creeaza singur limitele, mai aproape sau mai departe de cer. Nu intoarce spatele unor milioane de usi luminoase, cu miliarde de rasfrangeri in mozaicul aventurilor in asteptare. Lasa-le oamenilor pesimisti si ranchiunosi, muscati de invidie, placerea amara a refuzului a ceea ce nu pot intelege si percepe.



          Visurile noastre devin uneori realitate, cosmarurile, intotdeauna.





           Cei mai mari dusmani ai mei au fost femeile urate si bogate. Ele m-au indepartat mereu de barbatii pe care i-am iubit.  Femeile frumoase gandesc cu inima, cele urate, cu vaginul, iar barbatii aleg in functie de stomacul lor. Intre o femeie bogata si proasta sau urata, si una frumoasa, dar saraca, un barbat o va alege mereu pe prima. Ofera-i unui barbat o frumusete de femeie, ca pe a opta minune a lumii, dar care nu are niciun venit, si o femeie sluta si bogata, si el nu va ezita in a alege confortul si luxul, in locul artei.  Fetele urate inving mereu.